As fi dorit sa-ti pot spune… BUNA DIMINEATA SOARE!… dar simteam un gol imens in mine… si m-am gandit ca chiar daca atunci cand deschizi ochii si intunericul norilor domina cerul chiar si atunci cand e inca un ger cumplit afara, chiar si atunci cand nu stii ce iti mai poate aduce inca o zi dar te bucuri si sufletul este linistit langa cel mai scump om din lume… o blanda fericire iti poate inunda sufletul si viata alaturi de un omul care iti aduce atatea bucurii inimii care stie sa te inteleaga prin intelepciunea inimii si a unui mare, mare suflet…Mi-am adus aminte de gustul amar al clipelor de singuratate… acea singuratate de care nu doream sa ma despart si de clipele cand nu aveam cui sa ma impart atunci cand timpul ma inconjura doar cu tacere si ramaneam trista mereu pe strada si acasa vazand perechi si ca un trandafir ma uscam de dorul inimii… au fost anii in care mi s-a parut ca refuz cu incapatanare ca cineva sa paseasca in viata mea… ca omul visului care sa ma inteleaga, sa ma iubeasca asa cum sunt eu copilaroasa cu lumea, cu lacrimi si cu bunatatea inimii care a stiut sa imparta chiar daca nu a avut… stiam ca dragostea vine singura fara a o cere, ca dragostea iti ofera cele mai frumoase clipe, ca trebuie sa lupti pentru ea si s-o cuceresti dar cel mai important s-o cauti… Au fost momente cand sufletul meu a dorit sa simta un alt suflet alaturi si care sa primeasca tot de la mine… cu care sa impart si greul si bucuriile… cu rabdare si intelegere si cu credinta ca Dumnezeu iti da tot ce-i ceri si tot ce meriti… dar s-a intamplat sa apari Tu… si ti-am deschis usa sufletului meu… lasandu-te sa pasesti de mana cu iubirea.
